![]() |
Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi. |
NOUTATEA VERII 2006:
Reabilitarea centrului satului Izvarna
Centrul satului Izvarna înainte de amenajări
Vara aceasta el trebuie să devină un centru
turistic
Au început lucrările de amenajare a centrului Izvarna
Priviţi bine această imagine,
peste puţin timp aici totul se va schimba! Transformarea centrului
vechiului sat Izvarna într-un centru turistic, e o chestiune de zile!
Peştera a fost fotografiată din
toate colţurile, declarată zonă protejată de interes
naţional şi propusă de către comisia noastră ca
zonă protejată de interes european.
Importanţa ei trebuie încă o
dată amintită. Pentru ca şcoala nouă de aici să o ia
în custodie protejând-o!
PEŞTERA FUŞTEICA DE LA IZVARNA
DATE ISTORICE. A fost
descrisă de P. A. Chappuis, A. Winkler şi R. Jeanel în 1951. O
prezentare mai amplă a fost făcută de speologul Ştefania
Avram care a întocmit şi o schiţă.
LOCALIZARE. Lângă
magazinul sătesc din centrul satului Izvarna. Tot acolo se află
biserica şi căminul cultural, pe lângă care trece pârâul venit
din peşteră în anotimp ploios. Pârâul are însă ca principal
furnizor de apă un puternic izbuc aflat la 50 metri de peşteră.
El este amenajat pentru a putea fi folosit de oameni, animale domestice şi
gospodinele din jur care spală rufele aici.
VALOARE SPIRITUALĂ. Întregul ansamblu
rural inspiră vremuri arhaice şi este mai mult ca sigur că omul
primitiv şi-a găsit adăpost aici. Pe lângă aceasta, ca
şi în cazul peşterilor de la Tismana, este evident că
peştera a folosit ca loc de reculegere şi rugăciune. Un altar,
este prelucrat primitiv în stâncă, spre centrul peşterii, dovedind
că această practică ar fi putut continua şi în primele
secole ale creştinismului, chiar dacă biserica creştină
apăruse deja. Cuvântul „fuşteica” vine de la „fustus”, toiag, iar
aceasta ar putea confirma faptul că ritualul religios se făcea
organizat sub conducerea unui preot.
Mai mult, se deduce că toiagul era un
accesoriu mai vechi decât crucea care apare în creştinism, după
răstignirea fiului domnului Iisus Hristos. Apariţia destul de controversată
a icoanelor în secolul al VI-lea vine să diversifice exprimarea prin
artă a credinţei. O dată cu acceptarea generalizată a
icoanelor, pretenţia vechiului testament de a nu face imaginea lui
Dumnezeu este depăşită. Zadarnic împăraţii bizantini
Leon al III-lea (717-741) şi Constantin al V-lea (741-775) vor interzice
cultul imaginilor şi al relicvelor mergând până la distrugerea
icoanelor şi persecuţia partizanilor folosirii lor. Sub influenţa mamei sale Teodora,
tânărul împărat Mihai al III-lea restaurează definitiv cultul
imaginilor.
Două concluzii. Prima,
Constantinopolul decidea „gusturile” şi „ideile noi” ne înţelegând
mare lucru din originea lor.
A doua, nu bizanţul era „inventatorul”
exprimării prin artă a credinţei ci geţii
strămoşii noştri, care adaptaseră cu un mileniu înainte,
idealul frumuseţii artei plastice, idealului de frumuseţe
spirituală şi al liniştii interioare dându-i o semnificaţie profundă şi
invizibilă.
Acest lucru ne arată că nu
geţii (dacii) erau barbari, „închinându-se la idoli” ci romanii erau
barbari ne înţelegând acest aspect
al unei profunde trăiri interioare a omului prin artă,
apropriindu-l foarte mult de Dumnezeu.
Distrugerea locurilor sacre ale dacilor nu
a diminuat cu nimic credinţa în Dumnezeu a poporului nostru. Pentru
că distrugerea materială nu poate afecta în nici un fel imensitatea
lui spirituală.
Dar oare, nu contravine cărţii
sfinte, nu este o blasfemie obiceiul dacic, de a ne apropia de Dumnezeu prin
lucruri pământeşti, aşa cum am descris aici obiceiurile legate
de locurile din apropierea peşterilor Tismanei?
Nu, hotărât nu, de îndată ce
însuşi Dumnezeu şi-a arătat faţa creştinilor prin fiul
său Iisus Hristos. Ne închinăm la icoană dar gândul nostru ne
este la EL !
DESCRIERE.
Se pătrunde printr-o deschidere destul de largă 3/5 m, la baza unui
perete de calcar. Unica galerie care porneşte de aici continuă pe o
lungime de 516 m. Ea se bifurcă la capăt, dar cele două
ramificaţii sunt accesibile doar pe câţiva metri. Galeria s-a
dezvoltat pe diaclază, atingând pe alocuri şi 7 m înălţime,
fără să depăşească la bază 2,5 m
lăţime. Podeaua este acoperită cu mult material aluvionar,
predominând nisipul şi pietrişul dispuse în mare parte în terase. La
intrare acest material se află pe laturile deschiderii până aproape
de tavan, indicând gradul accentuat de colmatare a peşterii în trecut.
Pârâul subteran, care acum nu se mai formează decât la viituri, a
transportat aceste aluviuni la exterior. Gradul de concreţionare este
redus. Pereţii şi tavanul sunt acoperiţi cu scurgeri în a doua
jumătate a peşterii, unde apar şi discuri. Fiind locuită
tot timpul anului de lilieci, peştera este relativ bogată în guano,
dar în perioade ploioase acesta este spălat de pe podea. Guanoul este răspândit
între 30 şi 200 m de la intrare.
Peşteră caldă şi
umedă cu curenţi de aer ce pătrund prin ramificaţia
stângă de la capătul galeriei indicând o legătură cu
exteriorul.
FAUNA. Destul de
bogată în specii guanofile aparţinând în special acarienilor,
colembolelor, dipterelor şi coleopterelor. Trei specii troglobionte
Sophrochaela subaspera, Duvalius spinifer, mai rare, şi Trichniscus cf.
inferus. Există şi două specii de păianjeni, Nesticus
cellulanus, în interior şi Meta merianae ai cărei coconi albi, rotunzi
şi aplatizaţi se văd lipiţi pe pereţi înspre
deschidere.
(Mircea Bleahu şi colaboratorii *
Peşteri din România, Ed. ştiinţifică şi
enciclopedică, 1976)
PEŞTERI IN IMEDIATA APROPIERE.
PEŞTERA LILIECILOR. Pe Cheile
Sohodolului de Izvarna la 360 m de sat, în versantul drept.
PEŞTERA LUI RĂUŢ. Pe dealul
Izvarna, spre Costeni. Cercetătorii o au în vedere pentru a fi
cercetată deoarece se pare că are un sediment de vârstă
interglaciară similar celui de la Peştera Cioarei-Boroşteni.
Dacă Peştera Fuşteica a fost
spălată de pârâul din interior, se aşteaptă ca aceste
peşteri din apropiere, situate la altitudine mai mare şi deci ferite
de cursurile de apă, să-şi fi păstrat straturile de
cultură din musterian.
Nicolae N. Tomoniu
Comisia pentru învăţământ,
sănătate şi familie,
activităţi social-culturale, protecţie
copii, turism, tineret şi sport