ÎNCĂ DIN LUNA IANUARIE, A FOST APROBAT

Proiectul de Hotărâre

privind stabilirea punctelor de vânzare pentru comercianţii ambulanţi

şi protecţia  sanitară a locuitorilor oraşului Tismana

 

Cu toate acestea, situaţia se menţine!

 

Sase luni de tracasări în consiliul local,  pentru a obliga

vânzătorii ambulanţi să folosească tonete stradale acoperite

 

                         

Păstrăm şi în această ediţie fotografia cu rromii care vând marfă expusă pe jos, pe trotuar.  Deşi Proiectul de Hotărâre privind comerţul stradal a fost aprobat, asemenea practici fiind interzise, se preferă în continuare vânzarea de haine alături de găinaţul „aviarelor” .

 

S-au dat şi amenzi…  amenzi de 25 lei!

Păi e normal, decât să-şi cumpere o tonetă, „comersanţii” preferă mai bine amenda.

 

Oare presa din România nu a contribuit din plin la „formarea omului nou”, la „formarea” acestor „întreprinzători” care eludează legea mai rău ca pe vremea răposatului?

Ne uităm la televizor seară de seară şi constatăm că, activitatea jurnalistică din România constă în bârfirea permanentă a şefului statului, a primului ministru, a guvernului şi nu în ultimul rând, al parlamentarilor. Activitatea milioanelor de români este redusă la o mână de persoane. Conform breslei „jurnaliştilor de tranziţie”, felul cum eu ţin lingura când mănânc, cum merg eu pe stradă sau cum îmi pun perna la culcare, totul, dar absolut totul, depinde de această mână de oameni care ne conduc.

Se poate? Uite că se poate, în România totul, până şi aerul, ne vine de la mănunchiul de persoane numit conducătorii ţării.

În consecinţă, noi mâncăm, mergem, dormim şi respirăm în funcţie de cum se mişcă actualii înlocuitori ai fostului „conducător iubit”. Dacă doi parlamentari au păreri diferite, asta înseamnă că se ceartă. Dacă preşedintele vine să-l ajute pe primul ministru în şedinţă, jurnaliştii trebuie ca musai să tragă concluzia că „se pregăteşte debarcarea” primului ministru sau altui ministru.

S-a ajuns la o asemenea discreditare a clasei politice, încât e normal ca omul de rând să nu mai dea doi bani pe o lege făcută de nişte parlamentari care votează la grămadă legi între două sforăituri.

Şi conform „normelor deontologice” ale jurnaliştilor de tranziţie, cum se dă o lege, obligatoriu trebuie să se găsească şi secvenţa cu dormitul. Apoi se iese puţin la aer, prin faţa parchetului, pentru un interviu cu marii hoţi. Hoţi care se perindă zilnic pe aici, de ani buni, fără să fie arestat barem unul!

Ce s-o mai lungim, „i ştim noi” pe „jurnaliştii” de azi!  Numai că, după această presă „de atitudine”, omul simplu ajunge repede să creadă că, a face legi nu e o necesitate ci o meserie a unora, o meserie ca oricare alta. Unii fac pantofi, unii belciuge şi unii coşciuge, de ce n-ar exista şi unii care iau bani făcând legi.

Ce dacă nu sunt bune de nimic iar hoţii mişună ca muştele…

Şi dacă asta-i România, atunci de unde atâtea mofturi pe consilierii Tismanei şi pe primarul lor, să ceară aplicarea legii tocmai aici, la 300 km de capitală?

 

Dar ca să nu se zică şi de noi că ne legăm de presă „aşa în general”, ia să luăm un exemplu!

Putem să tragem şi la sorţi, că tot aia e, ia uite! Cum dracu’ ne pică din poiana cu „analişti” tocmai Cristoiu…

Chiar a doua zi „de când ne aleserăm aleşii”, Cristoiu era gata cu declaraţia: „Până acum am criticat PSD-ul, acum e Alianţa la putere, de mâine critic Alianţa!” Asta declară marele guru al primului jurnal independent, cu bulină roşie!

Deci cu bulina roşie, s-a dat startul „libertăţii presei” postdecembriste! Adică liber pe roşu, ca să rămâi verde la toate aberaţiile unor ziare ale căror redactori şefi îşi recrutează echipele din ceata legendarilor Păcală şi Tândală.

Adică nişte jurnalişti care în loc de informaţii care să ajute omul, dau numai tâmpenii: crime, violuri, accidente, potopuri, inundaţii, incendii, gripe aviare, boli de vaci nebune şi miei cu trei picioare.

Ce ar mai fi avut nevoie ţăranul să afle ce-i acela „Pai-o-nir”! Cristoiu-l servea însă cu „ştirea bombă” că părul preşedintelui nu stă bine.

Apropo de bombe! După atâtea succese jurnalistice, Cristoiu fu avansat pe post de comentator TV. Işi puse cotierele şi ochelarii şi ne invită la război: „Doamnelor şi domnilor, americanii ne-au anunţat că la ora 8 începe războiul din Golf! Vă rog să nu schimbaţi canalul, noi vă transmitem în direct… mamă ce bombă! Daţi mai aproape să vedem mai bine fumul… Aţi văzut stimaţi telespectatori ce punctuali sunt americanii? Oameni care se ţin de cuvânt!  Să staţi pe canalul nostru …  ia uite mai dădură una… ia să vedem la câte minute… dom’le, cam rare bombele astea, sunt deja şapte minute şi n-au dat decât două! Nu-s buni dom’le nici americanii ăştia, au conducători tot ca ai noştri!”

Ce-a mai regretat că n-a avut norocul să ne transmită şi o moarte in direct domnu’ Cristoiu… Ai dracu’ americanii, filmau de departe!

Halal jurnalişti! După atâtea fapte jurnalistice, bietei Românii i s-au umplut maţele „presei libere” cu limbrici-analişti. Unul combate cu laptopul, altul cu dosare, al treilea cu înregistrări audio, al patrulea cu filmul…

Cristoiul nostru, modest, cu gura… „Păi dacă Tăriceanu n-a sărit cu tifla la preşedinte, atunci demisia!… E un om moale!”

Uite domnule cum n-are Cristoiu noroc de încă un război în direct! Ce bun ar fi un Jirinovschi, să-i arunce băsescului un pahar în figură! Mamă ce mai om, ăsta ar fi bun prim-ministru, nu ca Tăriceanu, cad bombele lângă el şi nici nu clipeşte!

 

Ce au dreptate jurnaliştii, au cu „puterea presei”...

Da! Mai au puţin şi vor face din mândrul nostru popor, un neam de idioţi!  

 

 

Comentariu foileton: N. Tomoniu

 

 

Resetare

 

 

Contact Primăria Tismana

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006